Nu judecați

Dumnezeu dorește să vă goliți inima de ispita de a judeca

Învățătura lui Isus oferă în fiecare moment căi practice de creștere spirituală. De exemplu a ne concentra pe a-i judeca mai puțin pe ceilalți este o cale spre pace și bucurie spirituală. Veți experimenta imediat rodnicia interioară a acestei căi prin noua pace care vă va inunda sufletul. Dar de asemenea veți descoperi impactul exterior pe care îl are în sfera relațională renunțarea la a-i judeca pe alții.

Nimănui nu îi place să aibă în jur pe cineva care îl judecă în mod constant. Relațiile noastre nu pot supraviețui sub greutatea uriașă a judecății constante. Când încetăm să mai pompăm otrava judecării aproapelui în grădina relațiilor noastre, abia atunci vom începe să creștem împreună în mod viguros.

[Din cap. 16 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Cum se vor îmbunătăți relațiile Dvs mai importante dacă veți renunța să îi judecați pe ceilalți?

Acționați: Numărați de câte ori v-ați judecat pe Dvs astăzi. Numărați și de câte ori i-ați judecați pe alții. Rugați-l pe Dumnezeu să vă elibereze de această povară.

Rugați-vă: Isuse, ajută-mă să fiu îmi dau seama înainte să cad în a judeca pe cineva. Dă-mi harul să mă opresc singur, la timp.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Dând sens suferinței

Cu toții suferim

Suferința este unul dintre misterele centrale experienței umane. Nu știu de ce eu sufăr în anumite moduri și Dvs suferiți în alte moduri. Nu știu de ce suferința anumitor persoane este foarte publică, în timp ce alții suferă în tăcere, în moduri interioare, și nimeni nu știe niciodată. Suferința este parte inevitabilă a vieții, dar aceasta nu înseamnă că este fără sens. Ca în multe alte aspecte ale vieții, unde nu avem control deloc sau doar în mică măsură, și aici modul în care răspundem suferinței dă sens.

Isus ne sfătuiește: „Adevăr, adevăr vă spun: voi veți plânge și veți jeli, iar lumea se va bucura; voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie. Femeia, când naște, este tristă pentru că i-a venit ceasul, dar, după ce a născut copilul, nu-și mai amintește de chin, de bucurie că a venit un om pe lume. Iată, acum și voi sunteți triști, dar vă voi vedea din nou și inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.” (Ioan 16,20-22)

Și doar acest pasaj este de ajuns ca să înțelegem că Isus vede suferința într-o lumină total diferită decât a lumii, și că viziunea sa despre suferință este radical diferită decât ar fi a mea dacă aș fi lăsat de capul meu. Din fericire pentru toți, Isus nu ne lasă de capul nostru.

[Din cap. 15 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Sunteți dispuși să suferiți pentru a crește spiritual?

Acționați: În text ați întâlnit un pasaj din Evanghelia după Ioan. Reveniți la acest pasaj pentru ca Isus să vă mângâie ori de câte ori veți experimenta durere.

Rugați-vă: Isuse, învață-mă să îmbrățișez suferința de neevitat și fă-mă atent la toți cei care suferă mai mult decât mine.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Puritatea inimii

Dumnezeu dorește să controlați la ce alegeți să vă uitați

Vederea este un dar incredibil de la Dumnezeu. Evanghelia ne invită să avem grijă de privire, ceea ce înseamnă pur și simplu să controlăm la ce ne uităm și la ce nu. În cultura actuală hiper-sexuală, suntem constant atacați de imagini sexuale. Unele lucruri la care ne uităm ne ajută să creștem în ceea ce suntem chemați să fim… altele nu. A ne îngriji privirea înseamnă a exercita un auto-control pentru a nu ne uita la lucrurile care nu ne sunt spre ajutor.

Uneori totul depinde de modul în care privești ceva. Dacă un grup de bărbați stau împreună și observă o femeie frumoasă ce trece pe lângă ei, una este să îi recunoască frumusețea ca dar de la Dumnezeu și alta este să se întoarcă după ea, urmărind-o cu insistență și lăsându-și imaginația să zburde liber. Imaginile sunt puternice. Nu poți să anulezi după ce ai văzut deja; să modifici la ce te uiți. Paza privirii este o cale sigură spre creșterea spirituală.

[Din cap. 14 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Dacă învățați să controlați la ce vă uitați, cât de profundă va fi pacea Dvs?

Acționați: Fixați-vă un timp în care să mergeți să vedeți ceva ce știți că vă ajută la înălțarea spirituală. Poate fi vizita într-o biserică frumoasă, o plimbare printr-un parc sau un tur într-un muzeu de artă.

Rugați-vă: Isuse, curăță-mi inima, curăță-mi mintea, curăță-mi trupul și curăță-mi sufletul.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Cine este cel mai mare?

Învățăturile lui Isus sunt un paradox pentru gândirea noastră lumească

Evanghelia lui Isus Cristos este o invitație radicală la a trece dincolo de viziunea noastră centrată pe propria persoană și la a ne preocupa de protejarea și eliberarea celor mai vulnerabili copii ai lui Dumnezeu. Când facem aceasta este important să ne amintim că unii dintre cei mai vulnerabili copii ai lui Dumnezeu sunt adulți. Isus ne învață că „tot ce ați făcut unuia dintre frații Mei cei mai mici, Mie mi-ați făcut” (Matei 25,40). Astfel de afirmații sunt răscolitoare dacă reflectezi cu adevărat asupra lor.

Evanghelia răstoarnă structura noastră socială, vestind că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu și, de aceea, suntem cu toții fii și fiice ale unui măreț Rege. Dumnezeu dorește ca noi să ne îmbrățișăm identitatea de fii și fiice, iar apoi să recunoaștem aceeași identitate în fiecare persoană pe care o întâlnim. Este o lecție dificilă.

Evanghelia ne informează despre obligația gravă și ineluctabilă față de săraci. Este imposibil de separat învățăturile spirituale ale lui Isus Cristos de învățăturile Sale sociale, așa după cum este imposibil să separi iubirea de Dumnezeu de iubirea de semeni. Porunca dublă de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor este inseparabilă. Este ușor să spui: „Îl iubesc pe Dumnezeu” sau „Sunt creștin”. Dar Isus ne provoacă să o demonstrăm. Iubirea pentru semeni este dovada că îl iubim pe Dumnezeu.

[Din cap. 13 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Valorile Dvs sunt asemenea valorilor lui Isus?

Acționați: Vă invit să mergeți și să slujiți astăzi unui copil al lui Dumnezeu. Aceasta poate însemna să îi spuneți cuiva cât de iubit este, să îl ascultați împărtășindu-și luptele interioare, să donați sectorului social de la parohie sau chiar să faceți voluntariat într-o organizație de caritate.

Rugați-vă: Isuse, eliberează copilul din mine pentru ca să pot fi tot mai asemenea copiilor cu fiecare zi, și deschide ochii sufletului meu ca să pot să îi văd pe copiii Tăi din jurul meu.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Sufletul Evangheliei

Nu poate fi pace fără iertare

Când iertăm, împărtășim iubirea lui Dumnezeu cu ceilalți și scăpăm de periculoasele otrăvuri care ne pot împiedica să creștem spiritual. Dar aceasta nu înseamnă că este ușor. „Atunci, Petru s-a apropiat și i-a zis: ‘Doamne, de câte ori să îl iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?’ Isus i-a spus: ‘Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte'” (Mt 18,21-22).

Fără iertare, sufletele noastre încep să resimtă mânie, ranchiună, frustrare și neliniște. A alege să nu ierți pe cineva este ca și cum ai bea tu otrava dar te aștepți ca celălalt să moară. Când alegem să nu iertăm, îi întoarcem spatele lui Dumnezeu și la ce este mai bun din noi. Fiecare trebuie să ierte pe cineva. Dvs pe cine trebuie să iertați? Pe cine vă invită Dumnezeu să iertați?

[Din cap. 12 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Cât de serios luați invitația lui Isus la a ierta?

Acționați: Identificați pe cineva din viața Dvs pe care trebuie să îl iertați și cereți-i lui Isus ajutorul să iertați acea persoană.

Rugați-vă: Isuse, Tu mă ierți, chiar dacă știi că voi păcătui din nou. Învață-mă să fiu și eu generos când vine vorba să iert.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Inima Evangheliei

Generozitatea este incredibil de atractivă

Isus dorește să deveniți cea mai generoasă persoană din sfera Dvs de influență. Dorește să îi uimiți pe oameni cu generozitatea Dvs. Dorește să fiți generos cu timpul Dvs, cu talentul Dvs, cu comorile Dvs. Dar vă invită la o generozitate ce merge dincolo de acestea. Dorește să fiți generos în laude și încurajare. Dorește să fiți generos în compasiune și răbdare. Dorește să fiți generos pentru a ajunge în toate zonele vieții Dvs, pentru ca prin Dvs să îi poată iubi pe cei din viața Dvs.

Viețile mari sunt cele ale oamenilor care văd viața ca o competiție în generozitate. Decideți acum, aici, astăzi, să trăiți o viață de uimitoare generozitate. Uimiți oamenii cu care vă intersectați drumurile cu generozitatea Dvs. Probabil nu este mod mai practic de a aduce creștinismul la viață.

[Din cap. 11 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Cum vă invită Dumnezeu să deveniți mai generos?

Acționați: În pasajul din carte, autorul împărtășește moduri în care Dumnezeu vă invită să fiți mai generos. Alegeți unul prin care să fiți generos astăzi.

Rugați-vă: Isuse, eliberează-mă din orice înclinare spre zgârcenie.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

A doua duminică din Post

Școala tăcerii

Săptămâna aceasta am petrecut timpul reflectând la cine a spus Isus că este, și am început să aplicăm aceasta la cine suntem noi și la cum ne trăim viețile. Când studiem relația dintre Dumnezeu și noi înșine, lumea se extinde și ne simțim mai viu intelectual. Când ne rezervăm câteva momente în fiecare zi la școala tăcerii, venind în fața lui Dumnezeu în rugăciune, cu deschidere și onestitate, experimentăm mai puternic viața din perspectiva spirituală.

Există ceva din evanghelia de astăzi care pentru mine iese în evidență. Petru îi spune lui Isus: „este bine că suntem aici” (Luca 9,33). Petru spune aceasta atunci când, alături de Iacob și Ioan, îl vede pe Isus complet transformat – îl vede pe Isus în gloria Sa. În mod similar, noi trebuie să învățăm să fim pur și simplu cu Dumnezeu. Isus este mereu prezent în fiecare biserică catolică. Vă încurajez să profitați de prezența Sa. Doar stați acolo cu El. Nu trebuie neapărat să vorbiți. Nu trebuie neapărat să îi cereți ceva. Pur și simplu stați cu Dumnezeu. Aceasta este ceea ce îmi place să numesc școala tăcerii.

În timp ce omul modern își umple viața cu tot mai mult și mai mult zgomot și încearcă să îl scoată pe Dumnezeu din tot mai multe zone ale vieții lui, Dumnezeu ne invită la tăcere și la a sta în prezența Sa. Aici, în prezența lui Dumnezeu, vom găsi odihnă pentru inimile și mințile noastre obosite. În marea școală a tăcerii ne vom dezvolta inimi curajoase și spirite calme. Dacă ascultați, îl veți auzi pe Isus vorbindu-vă cu o claritate extraordinară: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11,28).

Dacă aș trăi o sută de ani și aș scrie toată viața, nu voi putea sublinia îndeajuns importanța tăcerii ca ingredient pentru viața spirituală. În „Chemarea la bucurie” scriam că poți învăța mai mult dintr-o oră de tăcere decât dintr-un an de cărți. În „Semințe de muștar” scriam că la școala tăcerii încredințează Dumnezeu înțelepciunea sa oamenilor. Vă fac o promisiune: în tăcere îl veți descoperi pe Dumnezeu și în tăcere vă veți descoperi pe Dvs. Acestea vor fi cele două descoperiri majore ale vieții Dvs. Dar aceste descoperiri nu vor fi momente de epifanie, ci vor fi graduale. Veți face o suită de descoperiri mici, care se vor completa așa cum se întâmplă când facem un puzzle. Nu îmi pot imagina cât de mizerabilă ar fi viața fără aventura descoperirii lui Dumnezeu și a propriei persoane. Acest proces de descoperire ne permite să dăm sens vieții.

În avans

Săptămâna viitoare vom reflecta la inima și sufletul Evangheliei, la valorile lui Isus, la puterea imaginilor, la sensul suferinței și la iubirea semenilor.

Sursa: DynamicCatholic.com

Iubiți-vă

Dumnezeu vede lucruri în Dvs pe care Dvs nu le vedeți

Am călătorit prin lume mai mult decât majoritatea oamenilor, iar cantitatea de auto-disprețuire pe care părem să o avem pentru noi înșine, creștinii, nu încetează să îmi frângă inima. Incapacitatea noastră de a ne iubi pe noi înșine se poate să fie una dintre cele mai mari probleme ale Bisericii de astăzi. Căci până nu învățăm să ne iubim pe noi înșine după cum dorește Dumnezeu să o facem, capacitatea noastră de a-i iubi pe ceilalți va fi limitată și deformată.

Dumnezeu dorește să fie foarte clar: Dvs sunteți la fel de important ca oricine altcineva. Orice gând că nu ați conta, că alții sunt mai importanți decât Dvs, că opiniile sau sentimentele Dvs nu sunt valide, sau că oamenii nu vă vor plăcea decât dacă le faceți pe plac, nu sunt de la Dumnezeu. Nu sunt gânduri care vin din mintea lui Dumnezeu. Învățați deci să vă iubiți. Capacitatea Dvs de a iubi va avea impact direct asupra capacității Dvs de a-l iubi pe Dumnezeu și pe semenii Dvs.

[Din cap. 10 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Vă iubiți pe Dvs așa după cum dorește Dumnezeu să vă iubiți?

Acționați: Gândiți-vă la darurile pe care le-ați dat altora anul trecut. Ce spun aceste daruri despre cum stați cu iubirea de sine? Dacă dăm un dar cu iubire de sine în inimă, o facem deoarece dorim și nu avem nici o așteptare. Un dar dat fără iubire de sine vine cu așteptări. Când dăm astfel de daruri dorim ca cine le primește să ne mulțumească, să ne laude, să ne placă, să ne facă favoruri. În acest caz, ne vom simți bine legat de darul făcut doar dacă ni se răspunde așa cum dorim noi. Dacă cel ce primește nu agreează cadoul, vom fi dezamăgiți, iar părerea despre propria persoană va deveni mai proastă, deoarece am dat sperând în schimb iubire și acceptare. Deci… ce fel de așteptări puneți în cadourile pe care le dați și ce credeți că spun despre modul în care vă apreciați, vă iubiți?

Rugați-vă: Isuse, începe astăzi o revoluție în inima mea. Învață-mă să mă iubesc așa cum mă iubești Tu pe mine, pentru ca să îi pot iubi pe toți cei ce îmi trec prin față într-un mod care să le amintească că Tu ai schimbat lumea.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Cel mai mare învățător

Isus dorește să vă învețe cum să trăiți o viață incredibilă

Învățăturile lui Isus au fost radicale în conținut și în metodă. Dar de asemenea au oferit ocazia de a pătrunde în mintea lui Dumnezeu. În multe feluri lecturile Evangheliei ne oferă un tur prin mintea lui Dumnezeu. Fiecare parabolă sau învățătură, fiecare întâlnire pe care Isus o are cu o persoană subliniază ce îl preocupă pe Dumnezeu și ce nu. Viața și învățăturile lui Isus Cristos ne ajută să înțelegem prioritățile lui Dumnezeu, pentru ca să ne putem fixa noi corect prioritățile.

Reflectând asupra diferitelor situații din viața lui Isus, asupra cuvintelor și acțiunilor Sale, devine clar ce face. A încercat mereu să ajungă la rădăcina fiecărei situații, să exploreze rădăcina fiecărei probleme, să expună și să transforme rădăcina inimii fiecărei persoane. Dar pentru a descoperi Evanghelia în acest fel, trebuie să ne oprim și să reflectăm. Este altceva decât doar a citi. Este diferit de a asculta ce ni se citește duminica la biserică. Prin definiție a reflecta înseamnă a privi în profunzime, a medita serios, a intra în exerciții spirituale cu scopul de a atinge un nivel mai înalt de spiritualitate.

Unde se găsește așa ceva în viețile noastre? Cine din jurul Dvs se străduiește să atingă un nivel mai înalt de spiritualitate?

[Din cap. 9 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: V-ați gândit vreodată la modul serios la Isus ca învățător al Dvs?

Acționați: Dedicați timpul necesar și reflectați asupra unui pasaj din Evanghelii. Fiind Post, puteți lua ceva cu suferința și moartea lui Isus. Ce credeți că încearcă Isus să vă învețe cu acel text?

Rugați-vă: Isuse, învață-mă cum să fiu un elev bun.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)

Isus a fost radical

Isus are o viziune pentru viața Dvs

Ce înseamnă a fi radical? Înseamnă a merge la „rădăcina” lucrurilor. Isus a fost interesat să ajungă în adâncime, la rădăcina lucrurilor. A fost interesat de ceea ce era esențial – nu de periferia superficială, ci de nucleu, de centru, de inima lucrurilor. Isus nu s-a lăsat prins în noțiunea de corectitudine politică. Nu și-a luat povara de a plăcea oamenilor. Nu a fost impulsionat de dorința de celeritate sau oportunitate. În schimb a lăsat adevărul să domnească. Adevărul este radical.

A trăi complet în adevăr, în orice situație din viețile noastre, este incredibil de dificil. Cere atât inimă de sfânt cât și diplomația unui ambasador cu experiență. În fiecare zi suntem ispitiți în zeci de moduri în relația noastră cu adevărul. Multe sunt situațiile care apar săptămână de săptămână, ispitindu-ne să ignorăm adevărul sau să îl adaptăm sau să îl modelăm, din spirit de corectitudine politică, din dorința de a fi apreciați, de a rezolva ceva rapid sau de a beneficia de o ocazie oferită.

Dar Isus nu a avut o astfel de relație cu adevărul, iar acest fapt este radical. A fost interesat să ajungă la rădăcina lucrurilor. Prin lentilele adevărului Isus a pus totul la locul lui, aducând ordine în orice aspect al vieții și demonstrând adevărata valoare a lucrurilor. Cu toții tânjim după această ordine divină. Provocarea este să ne abandonăm lui Dumnezeu, să îl lăsăm să pună ordine în viețile noastre. Rodul abandonului va fi pacea și bucuria pe care cu toții o dorim.

[Din cap. 8 al cărții „Redescoperirea lui Isus”, de Matthew Kelly.]

Reflectați: Când a fost ultima oară când ați avut curajul să căutați rădăcina unei probleme importante pentru Dvs?

Acționați: Identificați o problemă din viața Dvs. Prezentați-o Domnului în rugăciune și aveți curajul să ajungeți la rădăcina ei.

Rugați-vă: Isuse, condu-mă spre rădăcina lucrurilor și dă-mi impulsul de care am nevoie atunci când sunt ispitit să mă mulțumesc cu ce este de suprafață, să fiu superficial.

Sursa: DynamicCatholic.com (vedeți acolo și partea video a reflecției)